Doru-Dinu GLĂVAN
Data de 3 mai reprezintă, în
calendarul zilelor internaţionale recunoscute sau hotărâte de ONU, Ziua
Mondială a Libertăţii Presei. Există, de altfel, o copleşitoare inflaţie a
Zilelor Mondiale, unele serioase, altele hilare, unele fireşti, altele
absurde, altele stupefiante, unele inutile, altele redundante. O simplă
enumerare a lor scoate la iveală o grabă frenetică, demnă de o cauză mai
bună, pentru ocuparea zilelor anului cu dedicaţii care mai de care
mai mondiale sau mai internaţionale: Ziua Mondială a Scriitorilor, Ziua
Mondială a Radioului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială a Bolnavului,
Ziua Internaţională a Copilului Bolnav de Cancer, Ziua Mondială a Sindromului
Down, Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei, Ziua Internaţională a
Comemorării Victimelor Sclaviei şi Comerţului Transatlantic cu Sclavi,
Ziua Internaţională de Toleranţă Zero faţă de Mutilarea Genitală a Femeilor,
Ziua Mondială a Zonelor Umede, Ziua Internaţională a Vizibilităţii
Persoanelor Transgen, Ziua Star Wars, Ziua Internaţională a Moaşelor (a
Moaştelor încă nu!), Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua
Internaţională a Somnului, Ziua Mondială a Vrabiei, Ziua Internaţională a
Pisicii, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internaţională a Văduvelor, Ziua
Internaţională a Stângacilor etc., în total peste 300. Presa este onorată, în
acest inventar festivist, cu două zile mondiale/internaţionale: Ziua
Internaţională a presei libere (20 aprilie) şi Ziua Mondială a Libertăţii
Presei (3 mai).
S-ar zice că profesia de ziarist
beneficiază, conform acestor „dedicaţii”, de un respect special. Regretabil,
dar în România este doar un respect formal, un decor în spatele căruia se
ascunde, de fapt, libertatea de a îngrădi libertatea presei, folosind
instituţiile democraţiei.
Ziua Mondială a Libertăţii Presei
constituie pentru noi un prilej de reflecţii complexe şi grave. Aşa cum se
ştie, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România încearcă, de mai bine
de 4 ani să impună, la nivel legislativ, o Zi a Ziaristului Român, iar
acea zi să fie 28 iunie. Motivul: 28 Iunie 1883 a fost ziua „arestării”
libertăţii presei, ziua în care Eminescu a fost scos cu forţa din viaţa
publică şi băgat în cămaşa de forţă. Propunerea UZPR a avut şi are un sens
profund, de reflecţie şi apărare a libertăţii de exprimare, nu o zi de
petrecere cu mici şi bere. Îndârjirea cu care Parlamentul României
respinge legiferarea unei asemenea zile simbolice denunţă realitatea
faptului că aşa-zisa libertate a presei este, în România, un concept fără
conţinut, o farsă mediatică împotriva mass-media. Principalii exponenţi ai
„rezistenţei” parlamentare împotriva acestei zile au fost/sunt Georgică
Severin şi Gigel Ştirbu (fostul, respectiv actualul preşedinte al Comisiei
de Cultură din Camera Deputaţilor). Iar ceea ce trezeşte noi semne de întrebare
este faptul că după ce, în repetate rânduri, Parlamentul a fost pe punctul
de a vota legea iniţiată de UZPR în acest sens, ea a fost respinsă la
intervenţia unei structuri mediatice (sau declarat mediatice), având în
spate un ONG şi un partid politic. Organizaţia media este Centrul de Jurnalism
Independent, ONG-ul este ActiveWatch („organizaţie de drepturile omului care
militează pentru comunicarea liberă în interes public”).
Faptele vorbesc de la sine: în
România, libertatea presei este asediată din exterior, de instituţiile care ar
trebui să o apere (Parlamentul şi Guvernul), şi subminată din interior,
de (pseudo)jurnalişti care servesc „libertăţile” domnului George Sörös.
Pentru că, altfel, cine poate răspunde coerent la următoarea întrebare: în
condiţiile în care calendarul celebrărilor nternaţionale e invadat de zile
care de care mai excentrice (Ziua Vrabiei, Ziua Văduvelor, Ziua Zonelor
Umede etc.) iar libertatea presei are consacrate două zile mondiale, de ce nu
e posibilă şi Ziua Ziaristului Român? Sunt incompatibile? Ziaristul român
n-are consistenţă identitară? N-are drepturi? Sau reperul care
fundamentează personalitatea presei româneşti în concertul presei europene
şi mondiale - jurnalistul MIHAI EMINESCU - este persona non-grata? Iarăşi?...
La 3 mai,
este celebrată, aşadar, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, hotărâtă de
Adunarea Generală a ONU, la 23 decembrie 1993, la Windhoek, în Africa de
Sud. Un bun prilej, până atunci, de reflecţie pe tema libertăţii şi a
represiunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu