miercuri, 28 noiembrie 2018

Complot împotriva Nadiei


Ştefan OLTEANU

O ''bombă'' activată după 30 de ani

 Avocatul canadian Richard ''Dick'' Pound, sportiv mediocru (cea mai bună performanţă a sa a fost un loc IV la J.O. de la Roma, la nataţie, cu stafeta de 4x100 m mixt a Canadei), fost secretar general al Comitetului Olimpic Canadian în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal, in 1976 si, ulterior, vicepresedinte al Comitetului Internaţional Olimpic (1996 - 2000), declansează - cu o deosebit de suspectă întârziere - un atac la adresa celei mai mari gimnaste a tuturor timpurilor, românca Nadia Comăneci, afirmând că ''pentru a nu scoate în evidenţă calificativele prea mari acordate sovieticelor, arbitrii au decis s-o noteze cu zece pe Nadia". Preluand această afirmaţie contrară adevărului, presa nord-americană a trecut la titluri-soc: "Zecele Nadiei, aranjat!" sau "Arbitrii necinstiţi au făcut-o pe Nadia perfectă!"

AEROSTAR Bacău - longevitate în performanţă

Cornel CEPARIU



 Inginerul Mihail Nicolae Toncea, preşedintele Iarom SA Bucureşti, acţionar majoritar al Aerostar SA Bacău, a devenit în ziua de 17 aprilie 2018 Cetăţean de onoare al judeţului Bacău. Titlul a fost acordat de Consiliul Judeţean, după ce propunerea jurnalistului Cornel Cepariu a fost asumată de Uniunea Generală a Industriaşilor din România, filiala Bacău, şi votată de aleşii judeţului.
„Un rol important în această evoluţie a revenit inginerului Mihail Nicolae Toncea, preşedinte şi director general al Iarom SA, membru în Consiliul de Administraţie al Aerostar SA Bacău. După privatizare, acţionarul majoritar, Iarom SA, a decis reinvestirea a 100 de milioane de euro, folosite în mod special în achiziţia de echipamente, tehnologii şi asigurarea capitalului de lucru”, a spus Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean Bacău cu prilejul ceremoniei de înmânare a titlului.

BACĂU – BLAJ, 23 NOIEMBRIE 1918, ZBORUL MARII UNIRI EXECUTAT DE LOCOTENENTUL VASILE NICULESCU



Vilică MUNTEANU


            Episodul Zborului Marii Uniri va rămâne unul emblematic atât pentru istoria aeronauticii cât şi pentru istoria Bacăului şi reprezintă un moment important pentru momentul înfăptuirii Marii Uniri din 1918. În acest sens, este important de reamintit contextul în care se afla Bacăul la acea dată. Judeţul Bacău a dispus de condiţii topografice şi logistice adecvate pentru organizarea de aerodromuri de campanie în Primul Război Mondial, fapt ce a influenţat decisiv evoluţia ulterioară a aeronauticii în zonă (vezi AEROSTAR, fostă Întreprinderea de Avioane, a Bazei Aeriene, a Şcolii de Pilotaj). În Primul Război Mondial, în zona oraşului Bacău, pe linia de intersectare a axei Gherăieşti-Hemeiuş-Mărgineni se afla un aerodrom, care era folosit pentru apărarea zonei, misiuni de observare aeriană şi misiuni de legătură, ţinând cont şi de faptul că, la acea dată, Bacăul era şi sediul Statului Major Central, condus de generalul Alexandru Averescu, care comanda fronturile de la Oituz.

De ce "Context"?

Ştefan RADU

Au trebuit să treacă vreo câţiva ani pentru ca breasla jurnaliştilor băcăuani (câtă mai este!) să întemeieze o asociaţie care să o reprezinte. Am aderat la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi am înfiinţat Filiala „Marius Mircu” – Bacău. Mulţi colegi din ţară ne laudă pentru dinamismul grupului nostru. Am tipărit, deja, un almanah, iar „Sportul băcăuan”, ce apare prin stăruinţa colegului nostru Leonard Popa, este editat sub egida UZPR. Împreună (indiferent de publicaţia, radioul sau televiziunea la care „prestează” fiecare), ziariştii băcăuani şi-au propus proiecte ambiţioase pentru următoarea perioadă. Ştim că meseria asta stimulează orgoliile, provoacă dispute, patimi şi chiar adversităţi (pe alocuri!), însă dincolo de toate acestea ea înseamnă implicare voluntară în viaţa şi evoluţia Cetăţii. Ziaristul este cronicarul vremurilor moderne, mereu în slujba cititorilor săi, un haiduc înarmat cu verbul său, cu talentul şi entuziasmul nedisimulat. El trăieşte, profesional, în spaţiul îngust şi tensionat dintre guvernanţi şi guvernaţi. I se cere, adesea, să fie „imparţial”. Între bine şi rău? Între minciună şi adevăr? Între fericire şi disperare? Este om şi, mai ales, cetăţean: are bucurii şi necazuri, are opţiuni (filozofice, politice, economice, religioase etc.), are simpatii şi antipatii… În consecinţă, de fiecare dată când îşi expune public ideile este sclavul contextului (cultural, politic, social, economic etc., dar şi familial, profesional sau emoţional). Când dorim să acţionăm într-o direcţie sau alta nu sunt de-ajuns doar voinţa, devotamentul sau resursele (materiale, financiare, morale sau de altă natură); trebuie să ţinem seama şi de context. Medicina chineză antică ne învaţă că tratamentul se aplică nu doar unei anumite boli, ci întregului organism. Probabil că abordarea jurnalistică a unui subiect ar trebui să fie similară: când scriem despre un fapt aparent izolat ar trebui să studiem „organismul” social în ansamblul lui. Numai astfel am atinge un anume grad de… imparţialitate.

Reportaj de suflet


Tescani, „laboratorul” cu aură misterioasă
unde „Orfeul Moldav”, G. Enescu,
a creat opera Oedip



Text şi foto:
Cornel CEPARIU


Publicul care a asaltat, în seara zilei de13 martie 1936, impunătoarea şi somptuoasă Operă Garnier din Paris pentru a fi prezent, pe viu, la premiera mondială a operei Oedip, creaţie aparţinând lui George Enescu, nu cred să fi bănuit şi nici măcar să se fi întrebat, chiar după răsunătorul succes, despre locul unde a fost concepută lucrarea lirică ce va deveni, potrivit criticii a timpului, una din „cele mai fertile” expresii muzicale a „gândirii” sufletului uman.
Cum, dealtfel, nici publicul bucureştean prezent, mult mai târziu, în data de 22 septembrie 1958, la cea dintâi reprezentaţie a operei în România, ocazie oferită de prima ediţii a Festivalului internaţional „George Enescu”, nu a părut curios să afle „laboratorul” unde Enescu pusese în „amestec” sufletul său cu epica tragediilor lui Sofocle „Oedip în Colona” şi „Oedip Rege” condensate întrun libret aparţinând lui Edmund Fleg.

(citiţi articolul integral)