Cornel CEPARIU
Cuvinte-gânduri despre Libertatea Presei mi-au îndrumat cariera de
„detectiv al clipei prezente”. O profesie în care, odată implicat, trebuie să
deţii concomitent dorinţa, dar şi priceperea de a scrie, flexibilitate,
temperament, trebuie să fii inteligent. Iar, dacă se poate, să mai fii şi o
persoană cunoscută, chiar marcantă în zona de acţiune. Să fii voluntar,
să ai o însemnată doză de curiozitate în plus în comparaţie cu majoritatea
oamenilor şi profesiilor, să încerci înţelegerea evenimentelor şi
faptelor zilei cu tenacitatea cercetătorilor din diverse domenii, apelând
la documentarea şi propria educaţie.
Ziaristul trebuie să fie, însă, şi îndeajuns de rezistent,
nu doar pentru a alerga mai mult şi de cele mai multe ori în viteză, dar
şi pentru a depăşi refuzul acelor oameni care ezită să vorbească faţă de
el ori de a înfrunta pe acei oficiali impresionaţi de propria lor
persoană. Oficiali” rătăciţi”, care au ceva de ascuns ori oficiali
aroganţi, cei care refuză să recunoască publicului dreptul oamenilor de a
fi informaţi. Mai ales, în asemenea cazuri, jurnalistului profesionist, ce
doreşte să fie echilibrat cu propria sa conştiinţă, este, trebuie să fie
destul de persuasiv pentru a-l face pe interlocutor să creadă că ştie adevărata
mărime a costului şefului acestuia. Fin observator al vieţii, profesionistul în
ale ziaristicii posedă discernământul identificării faptelor, opiniilor,
proceselor în derulare, fenomenelor, prognozelor, bilanţurilor, performanţelor,
descoperirilor ce pot fi convertite în ştiri. Acest discernământ, rezultat al
unei arii largi de cunoştinţe şi calităţi, constituie unul din elementele
primordiale ale profesiei, conferind, aş spune, cheia interpretării aşa
cum se cuvine a ceea ce are valabil aserţiunea” ziaristul face
evenimentul”.
În context, pentru un profesionist al jurnalisticii, însă,
priceperea de a exprima ideii este, pe scurt, la fel de importantă ca
ştiinţa de avea idei. Dar, pentru a avea această calitate, pentru a
penetra spre esenţa informaţiei, evenimentului pe care doreşte să-l redea
publicului, ziaristul profesionist nu poate fi decât un om educat, având
cunoştinţe solide în ştiinţe politice şi, ideal, în sociologie.
Între-o arenă atât de realistă, dinamică şi dură cum este
cea a confruntării pentru conceperea şi publicarea de informaţii care să
dimensioneze publicului realitatea în care trăieşte, jurnalistul adevărat,
pasionat de meseria sa, nu acceptă înfrângerea. Chiar din postura în care se
acţionează, deschis, rigid şi într-un mod pervers, pentru descurajarea sa.
Tocmai asemenea situaţii îl vor împinge în a se strădui, din greu şi
trecând peste riscuri mari profesiunea de jurnalist este una din cele mai
periculoase din lume, pentru succesul public al informaţiei sale ce pune în
stare de meditaţie comunitatea, societatea în care trăieşte. Pentru aceasta
jurnalistul profesionist, campion vital în procesul informării publice,
realizând ce impact deosebit au cuvintele, ce armă extraordinară reprezintă ele,
este total responsabil faţă de ceea ce scrie, ceea ce comunică.
Aflat în permanent contact cu un flux neîntrerupt, eterogen,
ambiguu orichiar anarhic de informaţii venind pe diverse canale, dar şi
acţionând pentru medii de informare cu interese diferite, ziaristul
de agenţie se află, voit ori nu, între Scyilla şi Craibda, mai concret în
două ipostaze ce apar contradictorii, de natură politică, psihologică şi
profesională. Ziaristul se aseamănă, cred cu pedagogul „pradă” ori „dictator”
al elevilor săi. Fără o pregătire diversă el poate cădea pradă victimă în
faţa permanentei ofensive informaţionale ce îi parvine, ce îl înconjoară. De
aceea, adevăratul profesionist domină informaţia, încercând să
influenţeze fără să manipuleze, ori să se lase cuprins în capcana patimii. Ceea
ce presupune alianţă între bun simţ şi personalitate, între capacitatea
de sinteză, simţ politic şi respectul pentru valoarea informaţiei în
sine, deci pentru oamenii ce preiau această informaţie. În puţine cuvine totul
se reduce în munca ziaristului-profesionist la strădania sa de a reliza optimul
între dimensiunea informativă şi formativă a materialului
publicistic menit să dea o dimensiune reală a evenimentelor.
Cred, cu tărie, aşa cum spunea Doru Dinu Glăvan, preşedintele
actual al UZPR, că în momentul în care, organizaţia „împlineşte un secol de
serviciu credincios în slujba societăţii româneşti, [...] după cea
trecut prin timpuri de toate felurile, supravieţuind onorabil şi reunind în
rândurile sale cele mai celebre condeie”, profesia de ziarist este una unică,
de mare viitor, ce aduce truditorului său sentimentul, satisfacţia de
participare activă la viaţa comunităţii, societăţii.
Aşadar, multă încredre, colegi ziarişti, pentru că efortul vostru
este unul nu numai creator, dar şi de utilitate publică!
Şi ce poate fi mai tonic decât să ştii că ai contribuit prin
efortul tău la aflarea şi împărtăşirea publică a gândurilor, sensurilor şi
provocărilor timpului tău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu