Exemplul păpădiei

Firiţă CARP

Surpriză mai mare decât să ai o surpriză uriaşă, când eşti convins că nu mai este loc de nicio surpriză, nu se poate. Aşa aş fi putut considera până ieri, pe la jumătatea distanţei dintre dimineaţă şi prânz, când am încremenit deopotrivă cu timpul să privim împreună o păpădie. Da, nu este nicio greşeală, o umilă şi neputincioasă păpădie, pe care o crezusem plecată spre o altă dimensiune a existenţei sale, mi-a dat peste cap convingerile despre relaţia dintre aparenţe şi esenţe, despre rolul rădăcinilor firii noastre, ale lumii în general, despre importanţa rădăcinilor văzute, dar cel mai adesea nevăzute, în perpetuarea vieţii, a enigmaticelor rosturi ale lumii.

1918

Ovidiu Bufnilă

       E noiembrie, e 1918, locotenentul-aviator Vasile Niculescu îşi ia zborul cu avionul lui de tip Farman 40, de pe aerodromul din Mărgineni, de lângă Bacău şi duce cu el document ele Marii Uniri tocmai la Alba Iulia. În Bucureşti, fix în aceeaşi zi, Maria Magdalena se sulemeneşte şi iese pe Calea Victoriei. Berbanţii trec cu birja şi fluieră după ea. Vine Zepelinul Doi din Bulgaria şi trage cu tunul pe Calea Victoriei. Dar Maria Magdalena apără oraşul, adică Micul Paris, cu pieptul ei, adică, pardon, cu balcoanele ei, bum, bum, bombele se fac nevăzute în decolteul bogat şi săltăreţ, la tramvai Gheorghe vatmanul trage chiulul, acolo, la Cotroceni, se vede acum cu luneta de la Observatorul Popular, se vede cum Klaus trage mâţa de coadă, trecând Zepelinul Doi s-a făcut aşa, un fel de orizont temporal, de se vede către toate secolele cu mare uşurătate, aşa că, uite, se vede bine, Klaus trage mâţa de coadă pentru că nu are nici un proiect-de-ţară-performant, mai jos, pe Luterană, Vasile trage la măsea, cum care Vasile, Vasile al nostru, brandul naţional.