Vasile PUŞCAŞ
Iuliu Maniu a aparţinut unei generaţii de oameni politici şi de cultură, din primele decenii ale secolului trecut, care nu doar vorbea despre «Datoria vieţii noastre», ci, aşa cum o demonstra chiar marele cărturar Vasile Pârvan, a dovedit că avea viziune, voinţă şi mijloace de a face nu doar România Mare, dar şi să înfăptuiască în ţara noastră o civilizaţie inspirată de/şi asemuită celei occidentale. Acelei generaţii de «Înfăptuitori», cum ar zice Nicolae Iorga, i s-a mai spus şi Generaţia Marii Uniri. Care a reuşit o realizare cu adevărat istorică pe care contemporanii şi urmaşii lor au judecat-o adesea conjunctural. Poate că ar fi cazul ca acum, la celebrarea Centenarului Marii Uniri, cetăţenii României de azi să recunoască şi să aprecieze faptul că au primit de la înfăptuitorii de acum un veac, reprezentaţi cu mare distincţie de Iuliu Maniu, nu doar o Ţară, ci şi misiunea/datoria de a crea o civilizaţie şi cultură românească organic integrată în cea europeană, în cele mai înaintate realizări ale omenirii. Am găsit la românii americani cu care am avut prilejul şi onoarea să discut, în urmă cu aproape un sfert de veac, percepţia acestui imbold, pe care Iuliu Maniu l-a adresat permanent concetăţenilor săi, la creaţie civilizaţională de mare anvergură în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu